Aplecate in bruma toamnei
Ca doi stropi de suferinta
Doua frunze, stau sa cada
Pe un prag de nefiinta
Cu durere, resemnate
Frunzele uscate-n vant
Le soptesc in versuri calde
Ultima strofa din cant.

Refren:
Doua frunze, ingalbenite
Fara frati, fara surori
Se intreaba resemnate
Ce e viata…?
Daca mori…

Doar un ram, mai tanar, poate
Tot golit si istovit
Nu s-a impacat cu soarta,
O, mai stati, striga pierit
Nu te speria copile
Vine-o vreme pentru noi,
Daruim stropi vii de viata
Si ramanem singuri, goi…

Refren:
Doua frunze, ingalbenite
Fara frati, fara surori
Se intreaba resemnate
Ce e viata…?
Daca mori…

Dar, nu pot, sunt ale mele
Le iubesc atat de mult
Vocea ramului se pierde
In dureri si in tumult
Doua fulere de soarta
Spulberate in taceri
Plang pe glia rece, uda
Resemnatul vis din veri…

Refren:
Doua frunze, ingalbenite
Fara frati, fara surori
Se intreaba resemnate
Ce e viata…?
Daca mori…

Epilog:
Suntem toti ca doua frunze
Ce traiesc aprins in veri
Cautand sa afle totusi
Ce e viata…?
Daca mori…

Versuri: George Rogoz. Textul a fost prelucrat si adaugit de Viorel Simionescu
Muzica si interpretare, Viorel Simionescu
Cantec compus in prezenta autorului versurilor pe drumul dintre Bratislava si Praga in august 2010
Inregistrarea cantecului a fost facuta la The Coffe Shop Unirii la 24 sept.2020 in concertul dragului meu prieten Adrian Bezna.