La inceput
Am cautat lumina
Si am gasit-o
Intamplator, sau nu,
Pe aceasta Planeta
Apoi am cautat sa aflu
Si am aflat
Am vrut sa stiu
Si mi s-a spus
Am vrut sa invat
Si am invatat
Doar ca o lene imensa
Nu m-a lasat sa invat decat atat de putin
Si nici acum nu ar fi prea tarziu
Daca lenea aceea nu ar fi cel putin la fel de mare…
Am cautat iubirea
Si am gasit-o
Undeva… intr-un inceput de vara
Dar eram prea crud ca sa stiu ce si cum sa aleg
Si iubirea a plecat…
Undeva, departe…
Apoi, m-a cautat iubirea pe mine
Si m-a gasit
Dar n-am stiut sa o pastrez…
Eu, o cautam departe
Pe cand ea, era langa mine
Iar eu… eram orb…
Acum o caut eu, din nou si din nou…
Inca o mai caut…
Cred ca si ea ma cauta pe mine…
Si da… s-ar putea ca intr-o zi sa ne intalnim…
Si sa ne recunoastem…
S-ar putea…
Am cautat sa am
Si am avut
La inceput, mai putin decat mi-ar fi trebuit
Apoi, atat cat mi-a trebuit
Dupa care am avut mai mult decat mi-ar fi trebuit
Dar, intr-un sfarsit
Am inteles ca de fapt in tot timpul
Am avut mai mult decat mi-ar fi trebuit…
Am cautat sa am prieteni
Si am gasit…
Apoi am cautat sa am prieteni adevarati…
Inca mai caut…
L-am cautat pe Dumnezeu
Si l-am gasit
Intr-un tarziu am inteles
ca El, de fapt, a fost prezent
in toate lucrurile, gandurile, dorintele,
In realizarile si in nerealizarile mele…
In toata cunoasterea, in toate iubirile,
In toate bucuriile si mai ales in toate tristetile…
Acum stiu ca toate au avut un rost in viata mea…
Dar eu, atunci… eram orb…
Apoi, Dumnezeu m-a cautat pe mine
Si m-a gasit inotdeauna
cand am avut mai mare nevoie de El…
Si pentru toate
Ii multumesc!
Am cautat cantecul
Sau cantecul m-a cautat pe mine
Nu mai conteaza…
Si am cantat
Mult prea putin
Si mult prea rar…
Si asta pentru ca destinul,
Sau cineva… mi-a fost potrivnic
Iar asta este suferinta
Care ma doare
Cel mai tare…
Am cautat sa am copii
Si am gasit…
Doar unul…
Pe care il iubesc
Si caruia ii multumesc pentru ca m-a ales…
Dar si alti copii au vrut sa aibe in mine un tata
Insa eu… i-am alungat…
Si i-am trimis… acolo…
Undeva…
Si s-ar putea,
Ca de acolo… de undeva
Sa imi trimita din cand in cand
Regrete… si multa singuratate
Si poate… candva…
Iertare…
Cat de mult mi doresc iertarea lor…
Ma gandesc uneori ca poate
Intre timp
Au venit pe Pamant…
I-au vrut alti tati… mai vrednici, mai buni, mai iubitori…
Iar pe mine… poate… m-au iertat…
Sau poate nu…
Poate ca de aceea nu pot sa cant….
De neiertarea lor
Nu pot sa cant…
Sau, poate ca de neiertarea mea
Nu pot sa cant…
Cine stie…
Candva, cu siguranta, am sa aflu…
Bucuresti, 28 sept 2019
4 Comments
Foarte frumos! Felicitari!
Multumesc frumos, Anda-Simona… Sunt doar cateva ganduri in apropierea unui moment de bilant,, Multumesc!
O poezie splendida, de analiza profunda autobiografica, cu rezonante filozofice universale, care se poate intalni doar la marii poeti cu adevarat talentati si chiar geniali! Fara alte comentarii .
Multumesc frumos, Silviu, dar cred ca esti mult prea generos. Am incercat sa astern cateva ganduri in pragul implinirii varstei de 66 de ani. Nu sunt nicidecum un poet… doar un inginer, care isi asterne uneori gandurile pe hartie (si apoi pe blog…) Multumesc, oricum!