Traim o primavara trista
Traim o primavara grea
Au inflorit frumos ciresii
Dar nu spre a ne bucura
Iar florile nu stiu de ce
Nu vine nimani sa le vada
Ca si cum ele-ar fi acum
Hidoase umbre de zapada
Ne este iarna, primavara
Si frigu-n inimi ne patrunde
Avem in noi o frica aspra
Si n-avem cum pleca, nici unde…
Iar sufletele troienite
Se uita triste prin ferestre
Cum flori gingase de cires
Par, ca desene-ntr-o poveste
E ca si cum cerul senin
Ar fi chiar fructul interzis
Cand nu ai voie, nici nu poti
S-atingi o floare de cais
Un rau ce te pandeste crunt
De peste tot si de niciunde
Fatal il simti, pe urma ta
Si-n umbr-ai vrea a te ascunde
Sa fie-aceasta incercarea
De care am avea nevoie
Spre-a ne putea schimba cu totul
Pentru-a trai-ntr-o lume noua?
Ori monstrii hazi, cu chip de om
Intuneca destinul lumii
Jucandu-se de-a Dumnezeu
Tinand in maini doar cartea urii?
Incerc din rasputeri acum
Sa scot din mintea-mi acest gand
Caci sigur sunt ca Dumnezeu
E unul singur pe Pamant
Si-n dragostea-i fara de margini
Ne va-ndruma pe calea Sa
Va da la toti, prin fiecare
Puterea de-a se vindeca
De-aceasta cumpana haina
Vom trece toti cu bine, poate
De-om fi aproape, stand departe
Insingurati, dar impreuna
Cum apele-si croiesc cararea
Prin cel mai bun loc cu putinta
Si noi, gasi-vom poate drumul
Dupa un timp de suferinta
Nu stie nimeni ce va fi
Nici cat de grea va fi durerea
Cand toate fi-vor de ajuns
Veni-va sigur vindecarea
Cand fi-vom poate, toti, mai buni
Si mai uniti, poate vom fi
Cu aripile larg deschise
In zborul lin, spre-a ne iubi
Daca vom trece incercarea,
Daca va fi sa fim pe drum
Va trebui sa stim ca multe
Nu vor mai fi ca pan-acum
Caci Bunul Dumnezeu chiar poate
Sa puna toate-n randul lor
De noi vom fi, cum El socoate
Mai buni, mai drepti, in viitor
Iertati sa fim de cele rele
Cand n-am trait in Voia Sa
Sa ii marturisim cainta
Iar de vom fi, ne vom schimba.
Sa ne-adunam deci, toti, in spirit
Sa ne rugam in clipa grea
Ca Dumnezeu sa se indure
Si sa ne tina-n Palma Sa
Viorel Simionescu / Bucuresti / 19.03.2020