Dor de Eminescu

Dor de Eminescu

Coboara doar pentru un ceas
Luceafar bland din zori de zi
Sa vezi acum ce-a mai ramas
Din neamu-n care ai vrut sa vii

Ca nimeni n-a iubit ca tine
Acest pamant plin de comori
Si acest neam de bravi eroi
Dar si de jalnici tradatori

Sa vezi ce multe s-au schimbat
Dar mai nimica doar in bine
Cum unele-au ramas la fel
Iar altele doar spre rusine

Tu ai cantat ca nimeni altul
Paduri si codrii verzi de brad
Acum, parc-a trecut parjolul
Si una cate una, cad

Nici lacul nu mai e ce-a fost
E-nconjurat acum de vile
Unde ai nostrii potentati
Trec peste nuferi cu senile

Nu, lacul nu mai e albastru
E doar gri-verde-cenusiu
Ca resturile-n el se-arunca
Si-are miros cimitiriu

Tu, tot voiai la malul marii
Sa-ti odihnesti trupul sfarsit
Astazi nici marea nu mai este
Acea pe care ai iubit

Ca nu e liniste nici iarna
Nici codrii nu-s si nici poteci
Si-n loc de clinchete de valuri,
Doar zgomote din discoteci

Tu il chemai atunci pe Tepes
S-aplice legea pentru ei
Acum, n-ar fi de-ajuns un Tepes
Ar trebui chiar doi, sau trei

Si cetele ar fi mai lunge
De-ar fi sa-i adunam pe toti
Ca azi, in jilturi, ca si-atunce
Stau numai tradatori si hoti

Tot bulgaroi cu ceafa groasa
Si grecotei cu nas subtire
Straini de neam, ce n-au in minte
Decat a lor inavutire

Doar ale lor parale grase
Si locul lor, mai sus pe scara
Privindu-ne mereu de sus
Facandu-ne mereu de-ocara

Si-si fac cu totii mari palate
Dar de nu stiu, acum le zic
Cu cat e casa lor mai mare
Cu-atata omul e mai mic

Si ce iubire de mosie
Si ce respect pentru martir
Cand astazi totu-i de vanzare
Si este chiar de chilipir

Si limba noastra cea frumoasa
In care pus-ai cu mult fast
Comori adanci si nestemate
E astazi plina de balast

In limba ce-ai iubit-o atata
Si nu i-ai dat cat ai fi vrut
Nu mai e nici macar o fraza
Fara cuvinte de-nprumut

Si nu ca n-ar avea cuvinte
Caci e bogata limba ta
Dar cei ce nu iubesc roamanii
Toarna otrava si in ea

Ne sunt stapanii, mari popoare
Ce jefuiesc ast neam bogat
Punand in limba, ca-n mancare,
Doar substituti si surogat

Tu, nu mai poti sa iti duci traiul
Cu cas si lapte ca-n strabuni
Ci trebuie sa cumperi totul
Produs de ei cu cianuri

Atunci erai nemultumit
De toti conducatorii vremii
Dar cineva ne-a blestemat
Cu-aceeasi soarta pe decenii

Erau si-atuncea vanzatori
de neam, dar carturari, se stie
Cei de acum, tot tradatori
Dar, nu stiu nici macar sa scrie

Noi care-am fost un neam destoinic
Azi am ajuns popor prostit
Slavindu-l chiar si-n imnul tarii
Pe cel care ne-a cotropit

Cei care te-au ucis atunce
Nici astazi nu te lasa-n pace
Te pun ba-n beci, ba-n debara
Si-ti baga tot cutite-n spate

Cei ce-ndraznesc sa aibe-un vis
De libertate pentru neam
Sunt alungati in tari de-abis
Ce nu au flori de tei pe ram

Iar cei ce lupta pentru-n vis
Nu sunt lasati nici astazi teferi
Cei ce pe tine te-au ucis
Ucid si astazi alti luceferi

Poate ca nici nu vrei sa vii
Ori nu mai poti, doar Domnul stie
Dar noi, noi neamul romanesc
Simtim iubirea-ti inca vie

Si ca sa nu fii suparat
Ca ai venit din ani lumina
Sunt lucruri ce nu s-au schimbat,
Ce sunt si fi-vor radacina

Ramas-au Stefan si Mihai
Si Avram Iancu-n dor de tara
Ramas-a mierla peste plai
Si pastratorii de comoara

Si Sfinxul e la locul lui
De paza pentru vremuri grele
Fecioara e tot intre Sfinti,
Iar Luna e tot intre stele

Ei, dragul meu Emin frumos
Eu stiu c-ai sa revii candva
S-aduci din nou din cer Luceferi
Si mantuire-n tara ta !
Viorel Simionescu/ 14 ian 2014