„Ca sarea in bucate”

Sa ai prieteni e un dar, desigur
Adeseori o binecuvantare
Intreaga viata, fara de prieteni
Ar fi precum mancarea fara sare

Caci un prieten e un diamant
O stea din cer ce-ti lumineaza calea
Dar, doar atunci cand e adevarat
Iti sta alaturi, de e grea-ncercarea

Da, un prieten poate fi atu-ul
Cu care sa castigi in jocul vietii
Dar si moneda falsa, ce triseaza
Si pe la spate, face loc sagetii

Stii, un prieten e ca vinul bun
Ce-ti merge pan’ la suflet, ca alean
Dar, de nu esti atent si bei prea mult
Devine pentru tine un dusman

Si nu ai cum sa stii de la-nceput
Cum va sa fie el, pe drumul tau
Iar dupa ce-l cunosti, atent sa fii
De-ti spune despre altii doar de rau

Atent sa fii la searbadul orgoliu
La cat de sus se crede el, pe scara
Nu, modestia nu-i o calitate
Dar nici sa-i faci pe altii de ocara

Feriti-va si de laudatori
Ce va ridica-n slavi fara temei
De cei ce va promit doar cer si sori
Si mai nimic, din ce pot face ei

Prieten e acel ce ti-e aproape
Fara a vrea din asta vreun folos
Acel ce-ti face cald, cand frig iti este
Iar tu, la randu-ti, ii aduci prinos

Prietenia este floarea rara
Ce creste doar acolo unde sunt
Doar oameni buni, ce seamana iubire
Si-o ingrijesc o viata, prin cuvant!
……………………………….
Am asternut aici cateva ganduri
Ce-n viata asta, le-am trait pe toate
Intre prieteni, fiti unul pentru altul
Precum in basm, ca „Sarea in bucate”

Si cum masura, trebuie in toate
Sau, cel putin, ar trebui sa fie
Cum sarea multa, bine nu ne face
Sa fim mai mult prieteni, la nevoie !

Viorel Simionescu / Bucuresti/ 26.04.2015