Tu… (Noaptea de Sanziene)

Tu, sufletul meu pereche
Cel harazit de Dumnezeu
Sa-mi fii pamant si cer si veghe
Si stea sa-mi fii, pe drumul greu

Tu, jumatatea mea astrala
Predestinata spre a-mi fi
Iubita, taina si vestala
Dorinta mea, pentru-a trai

Tu, esti femeia mea din vis
Ce vine-n zori, la ceas de taina
Si pe un tarm din paradis
Ma-mbraca-ntr-a iubirii haina

Esti clipa mea de fericire
Esti sufletului meu ecou
Iar dupa ploaia de iubire
Esti paine, dor si curcubeu

Copil fiind te-am desenat
Cu chipul bland ca din icoana
Cu ochii limpezi, mari, albastri
Si blonde bucle peste geana

Cu trupul firav de fecioara
Cu sufletul doar focuri vii
Iar eu, indragostit de tine
Ma intrebam cand ai sa vii…?

Si astazi ma intreb la fel
Desi e poate prea tarziu…
Trecut-au anii peste mine,
Dar focul este inca viu

Am sa te-astept pana la capat
Mereu in umbra ta voi fi
Am sa te cant si-ai sa-mi fii muza
Pana in cea din urma zi

Si daca totusi n-ai sa vii
In viata asta, inger drag
Eu sigur sunt ca intr-o alta
Tot tu ai sa-mi apari in prag

Ai sa ma-mbratisezi aievea
Ca-n visul cel far’ de sfarsit
Insa te rog de pe acuma
Sa vii la timpul potrivit

Viorel Simionescu / Bucuresti / Noaptea de Sanziene (23/24 iunie 2015)
Imaginea este de pe siteul „Magia naturii”