Ramanem uneori suspendati intre lumi
Si nu stim nicidecum unde-am vrea sa traim
Cand stelele cad doar in zile de luni
Iara doruri ce dor ne apasa hain
Cand nu poti sa alegi intre bine si rau
Iar ce-i drept si nedrept arata la fel
Cand pacatul ti-e drag, iar uratul frumos
Vezi intreg Universul cu susul in jos
Cand prapastii de timp prea usor se deschid
Peste inimi ce bat far-a sti cu ce rost
Cand sperante de ceara se topesc si ajung
Doar sarmane iluzii ce nu-ti sunt adapost
Daca mergi catre maine, venind dinspre ieri
Iar azi e doar un hau, ce n-ai cum sa-l cuprinzi
Un ocean de-ndoieli iti vor cere sa speri
Ca din cioburi de suflet, dupa ce-ai sa le-aprinzi
Ai sa faci prin miracol, doua inimi oglinzi
Si-ai sa poti sa-ntelegi
Ca in gandul dintai
Incotro vrei sa mergi
Unde vrei sa ramai…
Viorel Simionescu – Bucuresti – 25 iulie 2018
Imagine, Internet
Buciu viorel
says:Felicitari,Viorel! Mi-ai confirmat parerea ca ai o doza de talent suficienta sa te faca sa mergi mai departe in lumea poeziei !
Viorel Simionescu
says:Multumesc frumos, Viorel ! E doar o pasiune… si poate si putin talent, dar cred ca e doar o traire de suflet.
Lucica Mihaela Zmoleanu
says:…. frumos , repetabila povară de a ne opune scripturilor despre …. bine , tocmai spre a ne ” bucura ” de frumosul păcatului… !
…. infinit canon… !
👍🤗💞