Intr-o zi-n care totul
Parea ca-ti zambeste
Din senin te loveste
Ca un fulger, o veste …
Si-ai vrea tare sa strigi
Dar sa nu se auda
Ai vrea-n planset s-o spui,
Chiar daca n-ai cui
Si platesti cu tacerea
Pentr-un cantec trecut
Ducand singur durerea
Inecata in lacrimi
De nimeni vazute,
De nimeni stiute,
Care curg ca un rau
In suflet, tacut…
………………………………….
Clipe trec, clipe vin
Intr-in timp calator
Cu iubiri ce apar
Cu iubiri care mor…
Sunt destine prea crude
Pentru oameni prea buni
Si-ndurari prea bogate
Pentru raii nebuni
Si te-ntrebi, de ce oare
E asa randuit
Poate Tu Doamne, stii
Cat cel bun a gresit
Pentru ce i-ai trimis
Asa o plecare
Din viata pe care
Atat a iubit…
Poate acolo, in cer
Ai nevoie de el
Sa iti fie-ajutor
Inger bun, truditor
Si de acolo, mai bine
Sa dea pe Pamant
Lumina iubirii
Pentru cei ce mai sunt…
………………………………………
Cand in fata plecarii
Nu-i nimic de facut
La portile-nchise
Nu-ti ramane decat
Sa te-ascunzi printre doruri
Care te dor nespus…
Pana cand viata-ti
Va fi la apus…
…………………………………
Suntem bieti calatori
La margini de lume
Ne nastem, traim
si murim intr-o zi
Efemeri si fragili
Precum fluturii Lumii
Ce sfarsesc nevazuti
sub razele Lunii
Pentru tot ce inseamna
Bucuria de-a fi
Ducem dulcea povara
Pe Pamant, de-a trai…
Viorel Simionescu – Bucuresti – 29 sept 2023