De vei veni, într-un sfârșit
Să mă iubești așa cum sunt
Acum, când timpul a cernut
Zapezi pe frunte si-n cuvânt
Sa îmi vorbesti, sa îți vorbesc
Puțin… si-atunci… doar mici rostiri
Numai cand ochii nu vor ști
Sa se-nteleaga din priviri
Când liniștea ne va vorbi
În lungile taceri, de taina
Iar gândurile ne-om citi
Și-n iarna vieții ne-or fi haina
Eu, strâns o să te țin de mana
Tu, sa ții mana-n mana mea
Sa fim doar unul, fiind doi
Ca și cum altfel n-am putea
Sa ascultam îmbrățișați
Becaud, Dassin și Aznavour
Ori Moustaki, sau Hallyday
Visand la Coasta de Azur
Si-n clipe de melancolie
Să facem, poate, nebunii
Ca doar așa, din când în când
Să ne simțim din nou copii
Pana când viața, într-o zi
Ne va trimite printre nori
Lasandu-ne fără răspuns
La un ocean de întrebări…
E vis, sau poate reverie
Dorinta-n focul încă viu
Oricum, dacă va fi să fie,
Sa vii, cât nu e prea târziu…
Bucuresti / 07 noiembrie 2023
Text original, Viorel Simionescu
Imagine, internet