Noi doi
Ne-am nascut in contratimp
Eu prea devreme
Iara tu, prea tarziu…
Eu, fara sa fiu intrebat
Daca vreau, daca pot,
Daca stiu sa razbat,
Daca am sa suport al lumii pustiu
Pana tu ai sa vii
Intr-un timp aramiu…
Tu, cu buzele tale albastre,
Curate si sincere
Ca un cer fara nori
Cu ochii tai de foc
Mistuitori, intrebatori,
Aducatori de noroc
Si atat de vii
Ca doua inimi care bat
In acelasi timp,
Dar in alt anotimp
Si la mare distanta…
Cam de un sfert de veac…
Poate ca
la scara timpului ceresc
Un sfert de veac e un minut,
Iar noi,
Sau mai bine zis sufletele noastre
Sunt de fapt gemene…
Dar asta vom afla,
Poate… candva…
Cand vom merge undeva departe…
Pana atunci, eu,
Care m-am tot uitat dupa tine
Prin viata mea
Ca printr-o gaura de ac
Asteptand sa se duca
Secunde ca zile
Si zile ca ani
Ce-au trecut ca o ceata
Ce azi se ridica
Pentru ca tu sa apari…
…………..
Dar, acum sunt confuz
Nestiind de mai vreau
Si nici daca mai pot
Sa mai simt, sa mai fiu
Al iubirii de tot…
Iar eu, sigur nu vreau
Si nu pot, chiar de-as vrea
Fiindca floarea din tine
S-ar ofili in iarna mea
Stiu ce poti sa-mi oferi
Si ce pot eu sa iau
Dar, ce pot sa iti dau ?
Doar navalnice ganduri
Si nebune dorinti
Sarutari de copii
Care-au fost prea cuminti…
…………..
Nu, nu este aievea
E un vis, fiindca stiu
C-am venit prea devreme
C-ai venit prea tarziu…
Autor Viorel Simionescu, Bucuresti, 25 ian 2014