Orasul s-a gatit de Sarbatoare
Pe strazi e totul viu si colorat
Puhoaie de masini se misca greu,
Doar rostul sarbatorii… l-am uitat.
In Noaptea Sfanta amintiri uitate
Revin din timpul cand copil eram
Parintii mei nu-luau decat bomboane
Cand bani de jucarii nu mai aveam.
Dar peste toate traiam bucuria
Cand mare era orice lucru mic
Si vad acum, cu anii, cum se poate
Sa ai de toate, neavand nimic.
Desi sunt sigur ca esti langa mine
Si-ai fost aici in orice clipa grea
Cand pasii mi i-ai indrumat spre Tine
Prin greu, a mers spre bine viata mea.
Singuratea este grea povara
Caci de esti singur, sa zbori, nu ai cum
Nici pasarea nu poate sa pluteasca
De n-are doua aripi, pentru drum.
Cum Doamne de iar ai uitat sa ninga
Sa pui peste noroaie fulgi de nea
Troiene de zapada alb-albastra
Pe sufletul meu trist sa ning-as vrea.
Sa nu mai vad degraba suferinta
Sa nu mai vad nimicul, ca intreg
Mi-ai spus de mult ca vrei sa fim prieteni,
Ca la prieten vin si te intreb:
Doamne, in mila Ta,
Spune-mi acum
Unde am gresit si de ce
Sunt singur de Craciun…
Text original – Viorel Simionescu – Bucuresti- 21.dec.2017