Poezii
25 octombrie 2025 / 25 octombrie 2025 de Viorel Simionescu | 2 comentarii la E toamna-n toamna mea
E iarăși toamna-n toamna mea Cand frunze se-astern cu duiumul Si-ascund ale vieții poteci De nici nu mai știu care-i drumul Lumina pătrunde mai greu Prin pătura grosa de nori Iar frigul ce devine stăpân In bruma preface roua din zori E toamna si-n inima mea Ce bate mai rar și mai trist […]
Citește mai mult »
4 iulie 2022 / 14 decembrie 2024 de Viorel Simionescu | Lasă un comentariu
Mi-e dor de-un sarut Cald si lung, apasat Si de buzele tale cu gust de gutui De mireasma de crin Din paru-ti buclat De-o intalnire de taina Sa mergem hai-hui… Mi-e dor sa ramanem Imbratisati Langa tarmul de mare Din ochii tai mari Sa-mi asculti, sa-ti ascult Ganduri, rauri ce curg Dinspre toamna din noi […]
19 noiembrie 2020 / 19 noiembrie 2020 de Viorel Simionescu | 2 comentarii la La tine, Doamne…
Cand pleoape se-nchid Dupa grea suferinta Cand trupul se stinge si-i lipsit de nevoi Te rugam cu sfiala Te rugam cu credinta Sa ai mila si grija de el si de noi. Sa il ierti, sa ne ierti pentru tot ce-am gresit Pentru faptul ca poate prea putin l-am iubit Prea putin ne-am dorit Prea […]
1 aprilie 2020 de Viorel Simionescu | Lasă un comentariu
Cand viata si moartea merg la brat impreuna Pe strazi vechi din burguri ce istorii au scris Ma incearca o stranie stare de teama Iar inima-mi bate cu zvacniri de proscris Si parca se-amuza in drumul lor cinic Pe seama acelor ce nu stiu, nici nu pot Sa se-ascunda cumva din calea urgiei Cand dusmani […]
19 martie 2020 / 18 martie 2021 de Viorel Simionescu | Lasă un comentariu
Traim o primavara trista Traim o primavara grea Au inflorit frumos ciresii Dar nu spre a ne bucura Iar florile nu stiu de ce Nu vine nimani sa le vada Ca si cum ele-ar fi acum Hidoase umbre de zapada Ne este iarna, primavara Si frigu-n inimi ne patrunde Avem in noi o frica aspra […]
15 octombrie 2019 / 16 octombrie 2019 de Viorel Simionescu | 13 comentarii la Zarul cel mare (Trec anii…)
Trec anii nostrii printre ganduri Si plini de ganduri… trecem noi Intr-un tarziu ramanem singuri In alt tarziu, ramanem goi… Astazi am dat o dubla mare Asa ca-n anii tineretii Cu ea, poate-am sa-mi fac spre Soare O noua „poarta-n casa” vietii Fiindc-am dat cu mana buna Si mi-a venit zarul cel mare Stiind ca […]
3 septembrie 2018 / 4 septembrie 2018 de Viorel Simionescu | 2 comentarii la Dac-am sti…
Dac-am sti ce putin ramane din noi Cand-luam-aripi de drum spre o lume mai buna Cand din lupta cu viata plecam osteniti Si doar sufletul vesnic, nu vrea sa apuna Cand din falnic barbat, sau frumoasa femeie Din rege maret, sau ins fara nume Din biet cersetor sau bogat arogant Aceeasi bucata de huma ramane […]
9 februarie 2017 / 9 februarie 2017 de Viorel Simionescu | Lasă un comentariu
Cand dihonia urii Se sadeste-ntre frati Ce traiesc de milenii Ocrotiti de Carpati Cand dusmani nevazuti Ne vor dezbinati Cu umila iertare Va rog, nu uitati, Ca aceeasi e tara Sub steag tricolor Taramul ce-i leagan Cuvantului “dor” In singurul Soare E al vietii izvor Si-n acelasi Pamant Se intorc cei ce mor Sa intram […]
5 februarie 2017 / 12 februarie 2017 de Viorel Simionescu | 1 comentariu la Perfidul sufleur
Ma-ntreb de la o vreme Ce vrajmasi nevazuti Se abat peste tara Din varfuri de munti. Ce vulturi pradalnici Isi ascut gheara lor Si salbateca ura Arunca de zor. Ce crunte dihonii, Ce dusmani nesatui Isi fac jocul crud Pozand in statui. Dibaci papusari Trag sfori peste noi Si dezbina acut Un popor in nevoi, […]
22 ianuarie 2017 / 22 mai 2017 de Viorel Simionescu | 7 comentarii la Pentru o vreme…
Am sa raman un timp cu mine O vreme, am sa ma feresc De ura si de neiertarea Celor pe care ii iubesc. Sa nu mai stiu nimic de nimeni De care nu vreau sa mai stiu, Sa ma impac macar cu sine-mi Pana sa fie prea tarziu. Si-n timpul cat voi sta cu mine […]