Aplecate, in bruma toamnei
Ca doi stropi de suferinta
Doua frunze stau sa cada
Pe un prag de nefiinta
Cu durere, resemnate
Crengile, uscate-n vant
Le soptesc in versuri calde
Ultima strofa din cant
Refren: Doua frunze, ingalbenite
Fara frati, fara surori
Se intreaba incurcate
Ce e viata…, ce e viata…, ce e viata… daca mori…
Doar un ram mai tanar, poate
Tot golit si istovit
Nu s-a impacat cu soarta
Ooo, mai stati, striga pierit
Nu te speria, copile
Vine-o vreme penru noi
Daruim, stropi vii de viata
Si ramanem singuri… goi
Refren: Doua frunze, ingalbenite
Fara frati, fara surori
Se intreaba incurcate
Ce e viata…, ce e viata…, ce e viata… daca mori…
Dar, nu pot… sunt ale mele
Le iubesc atat de mult
Vocea ramului se pierde
In dureri si in tumult
Doua fulgere de soarta
Spulberate in taceri
Plang pe glia, rece, uda
Resemnatul vis din veri
Refren: Doua frunze, ingalbenite
Fara frati, fara surori
Se intreaba incurcate
Ce e viata…, ce e viata…, ce e viata… daca mori…
Suntem toti ca doua frunze
Ce traiesc aprins in veri
Cautand sa afle, totusi
Ce e viata,.. ce e viata,… de ce viata… daca mori…
Cantec compus in 2005 la Praga
Muzica originala, Viorel Simionescu
Versuri originale, George Rogoz
Textul poeziei a fost modificat si adaugit de Viorel Simionescu cu acordul poetului George Rogoz
Inregistrarea a fost facuta la 24.09.2020 la The Coffee Shop , Bd. Unirii 53