Tu, ai fi fost mereu ce am visat,
Eu, n-as fi fost nicicand ce ti-ai dorit…
Traim iubiri ce-ar fi putut sa fie
Avem dorinti ce cad in naluciri
Si peste toate lacrimile firii
Ramanem doar cu triste amagiri
Adanc mai taie cateodata viata
Cand indraznim sa ne uitam prea sus
Si visul ce-l aduce dimineata
Se dovedeste-a fi doar un intrus
Nu, nu avem vre-o vina pentru asta
Cand toti visam sa fim mereu pe-o stea
Caci dreptul nostru sacru la visare
Nu are nimeni forta sa ni-l ia
Ramanem tot mai goi, iar drumul scurt
Mai desfrunziti de toate cate-am dat…
Tu, ai fi fost mereu ce mi-am dorit
Eu, n-as fi fost nicicand ce ai visat…
Si… cum se-aduna lacrimile-n ploi
In rauri vii ce-n curgeri sapa munti
Asa se-aduna toamnele in noi
Brazdand cu riduri caruntele frunti
Doar… inimile noastre obosite
Mai indraznesc sa-ncerce a visa
Chiar daca-n jur se-mpotrivesc ursite
Si iarna vietii este tot mai grea…
Tu, ai fi fost mereu ce am visat,
Eu, n-as fi fost nicicand ce ti-ai dorit…
Viorel Simionescu / Bucuresti / 22.07.2022 imagine:internet