Iubirea mea, in viata asta
Probabil e un tren pierdut
Un vis de noapte, o himera
Ce n-a venit, ce n-a trecut
Te-am cautat mergand prin lume
Si sigur sunt ca te-am zarit
Dar n-am stiut ce esti aceea
Sau poate tu nu m-ai dorit…
Azi, trenul vietii mele merge
Pe-un drum haotic, fara sine
Avand macazuri, sau semnale
Doar dorul meu nestins, de tine
Da, trenul meu are vagoane
Fara lumina la feresti
Si nu stiu de mai e vre-o gara
In care tu sa ma astepti
Acum, ajuns in toamna vietii
Tristetea-mi este grea povara
Cand nimeni nu m-asteapta-n prag
Sa-mi spuna simplu Buna seara!
In viata asta, cine stie,
Ne-om intalni ca-ntr-un miraj
Iar de ne-om recunoaste-n fine
Am sa te rog sa ai curaj
Sa vii in taina langa mine
Cand vom fi numai noi si cerul
Sa imi spui simplu „Te iubesc!”
Si el sa fie adevarul…
Viorel Simionescu / 19 iunie 2015 / Plaja 2 Mai