Si pleaca dintre noi poetii
Ne parasesc ca-ntr-un blestem
Se duc la ceruri patriotii
Ce au facut din vers, totem
Si merg la ceruri ca ofranda
Ca-n noaptea-n care azi traim
Sa fie cat mai multe stele
Lumina lor sa o primim
De-s contestati, sau contestabili
De sunt, sau nu cum noi am vrea
Din slova lor sa luam lumina,
Sa luam doar ce-a fost bun in ea
Caci nu e om fara greseala
Si nimeni fara de pacat
Deci, sa nu-i facem de ocara
Pe cei ce prin scris au luptat
Cuvantul le-a fost scut si spada
Cuvantul le-a fost crez si tel
In ascutisul vorbei, prada,
Cazut-au monstrii de otel
Dar ei traind intens prin vreme
Arzand mereu ca torte vii
Se sting adesea prea devreme
Sfidand si verbul « a muri »
Poeti frumosi, plecati la ceruri
De v-am gresit, sa ne iertati
Plecand azi fruntea cu onoruri
Noi, va rugam sa ne vegheati!
Viorel Simionescu / Craiova / 14 septembrie 2015