Biletul de papagal

Eram copil, cu mult, mult timp in urma
Aveam vre-o 12 ani, sau mai putin
Ca-n orice an, la mijlocul lui mai
Mergeam la balci de Sfantul Constantin.

Cu lume multa leagane si lanturi,
Cu turta dulce, mici si papanasi,
Dar si cu-n flasnetar ce ziua toata
Te imbia sa iei biletul buclucas.

M-a ametit cu vorbe potrivite
Simtindu-ma copil fara pacat
Si la comanda-i, papagalul Coco,
Un mic bilet in cioc a ridicat.

Mi-a-ntins zambind foita de hartie
Impaturita-n patru cu migala
I-am dat banutii si-n acelasi timp
Am desfacut biletul cu sfiala.

Si-n timp ce il citeam, emotionat,
Un mic val de racoare m-a cuprins
Ca si cum o perfida ursitoare
Era acolo sa ma faca prins.

Cu litere minuscule sta scris
Ca o sa am in viata trei copii,
Cum o s-o cheme pe aleasa mea
Si cati ani pe planeta voi trai.

Am strans biletu-n palma si-am plecat
Gandindu-ma la ce mi s-a prezis…
Apoi, m-am luat cu joaca si-am uitat
Unde l-am pus si ce in el sta scris.

…………………………….

Noaptea trecuta, catre miezul ei,
Cand treaz eram, caci somnul n-a venit,
M-a invelit un mic val de racoare
Si-n minte acel bilet a revenit.

Desi a fost acum un sfert de veac,
Aproape tot in minte mi-a venit…
Din ce sta scris, pot astazi sa constat
Ca mai nimic nu s-a adeverit.

Consoarta ce-am avut , avea alt nume
Copii, din trei, doar unul mi-a fost dat.
Apare-acum fireasca intrebare
Cu anii vietii… oare s-a-nselat?

Viorel Simionescu / Bucuresti / 25 sept.2016