Cand stai la malul-marii-n rasarit
Si soarele apare in cetate
De nu ai langa tine omul drag
El e frumos, numai pe jumatate
Si poate c-ar fi bine sa te bucuri
Ca esti pe tarmul vietii peste porti
Sau, sa fii trist ca azi nu ai cu cine
Frumosul rasarit sa il imparti
In toata viata ai de dus o lupta
O lupta surda intre nu si da
Va fi mereu ceva sa nu iti placa
In orice lucru bun se va-intampla
Ca valurile ce la tarm se sparg
Facand nisip din uriase stanci
Asa si anii nostrii trec in goana
Sapand grabit pe frunte cute-adanci
Cum marea furioasa si rebela
Fiorduri si lagune a sculptat
Talazuri albe-gri in parul moale
Furtunile din viata-au desenat
Asa cum fara ploaie sau furtuna
Nu am avea nicicand un curcubeu
In viata noastra, fara suferinta
Nu l-am simti la fel pe Dumnezeu
Deci, sa ne bucuram de tot si toate
Ca toate au un rost, chiar de nu-l stim
Chiar daca n-avem cum fara pacate
Sa incercam, un pic mai buni sa fim !
Viorel Simionescu / 2 Mai-Bucuresti / 13.09.2016