Am buzele arse de lipsa sarutului tau,
De gerul tacerii ce ne desparte
Intre mine si tine exista un hau
Ce poarta ecoul iubirii desarte
Mi-e trupul o flacara ce arde mocnit
Si lipsa imbratisarilor tale ma ninge
Iar jarul ramas se zbate sfarsit
Cand zapada durerii aproape ca-l stinge
Mi-e inima goala fara dragostea mea
Cu inima ta vrea pereche-n vecie
Sa bata la fel, impreuna-ar vrea
Cu ea sa se umple si una sa fie
Te strig ca si cum ai fi aici, undeva
Ecoul iubirii se pierde in mare
Ti-e sufletul surd la dragostea mea
Si dorul de tine ma doare, ma doare…
Iar eu nici nu stiu cine esti, unde esti
Stiu numai atat ca existi in cuprins
Ca tu, ca si mine ai vrea sa gasesti
Iubirea ce umple un gol necuprins.
Viorel Simionescu / Craiova /22 aprilie 2016
Imagine – Internet
Mihaela
says:vad ca ai inspiratie nu gluma. Cand o pui pe note?
deliu peia
says:Una dintre cele mai frumoase poezi de dragoste pe care le-am citit pana acum. Multumesc Viorel!
Rodica
says:Frumoasa poezie!
Simona
says:„Ți-e sufletul surd la dragostea mea”?!! Superb! Ești foarte bun. Îmi place mult. Sa fii iubit zi de zi!
Hasu
says:Aduceri aminte din timpurile de odinioară. Din pacate nu se mai intorc !